Foaie verde și-o alună
Bună ziua, ziua bună
Ia deschideți porțile
Să intre căprițele

Ța, ța, ța, căpriță, ța
Nu te da, nu te lăsa
Ța, ța, ța, căpriță, ța

Capra noastră-i cu mărgei
Cu cercei, cu catifele
Joacă vesel căprița
Toți îs bucuroși de ea.

Ța, ța, ța, căpriță, ța
Nu te da, nu te lăsa
Ța, ța, ța, căpriță, ța

Și-am plecat și eu la târg
Pe căprița ca s-o vând
Și mergând pe drum, mergând
Aud din urmă strigând:

„De vânzare-i capra, bade?”
„De vânzare!”
„Și cât vrei pe ea?”
„Opt sute de lei!”

„E blândă, nu împunge?”
„E blândă, nu împunge.”

(Capra îl împunge pe cumpărător.)

„Eu îți dau patru sute de lei pe ea, pentru că împunge.”
„Decât să-mi dai patru sute pe ea, mai bine îi dau un păr în cap.”

(O lovește cu bățul; capra cade.)

„Valeu, capra noastră a murit!”

Ța, ța, ța, căpriță, ța
Te-o lovit vreo boală grea
Sau pe unde-ai colindat
Veste rea tu ai aflat.

„Ba da, capra nu-i moartă și nu din pălitură a leșinat, ci din cele ce-o aflat.”

Scoală tu, căprița mea
Faptele s-or îndrepta
Și-acum haide să plecăm
Și-alte case colindăm

Ța, ța, ța, căpriță, ța
Nu te da, nu te lăsa
Ța, ța, ța, căpriță, ța.