Psaltirea · numerotare LXX

Psalmul 125: Când a întors Domnul robia

Psalmul 125: „Când a întors Domnul robia Sionului” · lacrimi la semănat, bucurie la seceriș.

Cine vorbește
Cei întorși care totuși mai cer întoarcerea deplină.
Cui vorbește
Celor care seamănă plângând și se tem că nu vor secera.

Înțelege înainte să citești

Context istoric

Cântare a treptelor după exil. Biserica o aude ori de câte ori robia se întoarce și lacrima e sămânță.

Tâlcuire ortodoxă

Bucuria întoarcerii nu anulează cererea: „Întoarce, Doamne, robia noastră”. Lacrima e sămânță · snopii vin cu bucurie.

În viața Bisericii

Cântările treptelor; restaurare. LXX 125 = masoretic 126.

Rugăciune și tâlcuire

Psalmul 125

Psalmi 125, 1–3

Când a întors Domnul robia Sionului ne-am umplut de mângâiere. … Mari lucruri a făcut Domnul cu noi: ne-a umplut de bucurie.

Tâlcuire

Mângâierea e a întoarcerii. Neamurile văd și ele „mari lucruri”.

Psalmi 125, 4

Întoarce, Doamne, robia noastră, cum întorci pâraiele spre miazăzi.

Tâlcuire

Chiar după întoarcere, cererea rămâne. Pâraiele sunt imaginea revărsării.

Psalmi 125, 5–6

Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera. Mergând mergeau și plângeau, aruncând semințele lor, dar venind vor veni cu bucurie, ridicând snopii lor.

Tâlcuire

Lacrima nu e pierdere · e semănat. Secerișul e cu snopi.

Trimiteri

Sfinți și pagini înrudite

Predica ortodoxă

Întrebări frecvente

De ce 125, nu 126?
Numerotare LXX. Același semănat cu lacrimi.
E doar despre exil?
Exilul e contextul. Biserica îl citește oriunde robia și lacrima cer întoarcere.
Când îl citesc?
După pierdere, în diaspora, când semeni fără să vezi încă snopul.
Unde e textul întreg?
În Psaltire — e scurt. Aici: citate pentru tâlcuire.